De când lumea, se spune că un om bun vine pentru a ne ura „Un an bun si plin de bucurii!” Dar se spune că acest om bun le aduce copiilor câte un cadou, bineînţeles numai dacă anul precedent aceştia au făcut fapte bune, i-au ascultat pe părinţi şi au fost cuminţi.


Dar de ce vine el cu jucării şi nu cu o nuieluşă? (Bine… eu ştiu copii cărora le-a adus şi o nuieluşă.) De unde ştie el oare, că noi am fost CUMINTI sau NEASTÂMPĂRAŢI?
Hm, poate că jucăriile pe care le aduce au nişte cipuri pentru a fi cuminţi…asta şi pentru a nu mai tăia atâtea nuieluşe din copaci, că doar natura trebuie protejată, iar copacii sunt foarte importanţi ! Ei ne ajută să respirăm! Iar copiilor care sunt în cadrul ECO, cred că le trimite şi câte un calculator, ca să nu mai irosească ATÂTA hârtie! OK! Am înţeles! Moşul ăsta ştie cam multe!
Problema este că nu l-am văzut niciodată. Dar, chiar daca nu l-am văzut, eu ştiu că el chiar există şi că are o casa în Laponia, unde tot anul lucrează alături de spiriduşi la cele mai frumoase şi interesante jucării. Mi s-a întâmplat chiar să primesc jucării cu eticheta „Made in Laponia”. A, şi mai ştiu despre Moş Crăciun că ştie să economisească. El nu le spune spiriduşilor să facă exact atâtea cadouri câţi copii sunt. El le spune să facă mai puţine jucării, pentru că mai au de anul trecut şi le pot folosi pe acelea….
Nu pot să spun că Moşul e perfect. E cam gras! A … sper ca nu îi daţi scrisoarea aceasta, nu vreau să se supere pe mine! Eu sunt mai copilăroasă. Dar învăţ bine pentru un copil de 10 ani. În plus, îmi plac mult jucăriile de pluş …(de aceea mi-ar plăcea ca Moşul să îmi aducă jucării de pluş). Nu îmi plac păpuşile, chiar dacă sunt o fată, ci îmi plac avioanele şi maşinile.
Dar oare pe timpul strămoşilor noştri exista Moş Crăciun? Oare arăta exact ca acum (mă rog, nici nu ştiu cum arată, dar pot să bănuiesc). Dacă l-aş întâlni i-aş spune multe lucruri! I-aş spune că am mers prin ţările, prin care şi el a trecut pentru a le dărui copiilor cadouri, că şi mie îmi plac renii şi spiriduşii, i-aş spune că toată lumea îl iubeşte mai ales când spune HO,HO,HO! I-aş spune cât de mult îmi iubesc părinţii şi fratele mai mare (chiar dacă uneori mă enervează…) şi l-aş ruga să îi aducă şi lui cadouri. Eu n-am pretenţii din astea, nu vreau să îl presez spunându-i că am fost foarte cuminte…totul depinde de bugetul lui. El ştie cel mai bine!
Între noi fie vorba, unii copii nu cred în tine, dar să nu îi pedepseşti! Mai bine mă pedepseşti pe mine, doar ţi-am spus că sunt o pacoste mică! Dar, nu iţi fă griji! Eu încerc să le explic că tu chiar exişti.

Ioana